Datorită strălucirilor și a materialității sale specifice, mozaicul deține o calitate aparte care permite imaginii imprimarea unui caracter extrem de dinamic, care modifică percepția senzorială a privitorului în funcție de momentul zilei sau de modul în care circulă lumina.
Simultan cu mișcarea în spațiu, mozaicul creează o stare de însuflețire care atrage privirea succesiv, de la o imagine la alta, de la un chip sfânt la altul, creând un efect specific de girotondo. Astfel, este amplificată atmosferă mistică din interiorul catedralei, aceasta fiind completată și de muzica bisericească specifică spațiului eclezial ortodox.
Pictura bisericească în mozaic este cea mai expresivă și mai valoroasă formă sub care se putea executa înveșmântarea interioară a Catedralei Naționale. Dincolo de rezistența în timp, care exclude orice pericol de a-și pierde proprietățile estetice în timp, mozaicul rezistă la condiții de umezeală și temperaturi ridicate, are posibilitatea de a fi curățat foarte ușor, costurile de întreținere fiind foarte scăzute.
